reînălțare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din reînălța.

Pronunție

  • AFI: /re.ɨ.nəl'ʦa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reînălțare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reînălțare reînălțări
Articulat reînălțarea reînălțările
Genitiv-Dativ reînălțării reînălțărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a reînălța și rezultatul ei.


Traduceri