reîncorporare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din reîncorpora.

Pronunție

  • AFI: /re.ɨn.kor.po'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reîncorporare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reîncorporare reîncorporări
Articulat reîncorporarea reîncorporările
Genitiv-Dativ reîncorporării reîncorporărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a reîncorpora și rezultatul ei.


Traduceri