reîntinerire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din reîntineri.

Pronunție

  • AFI: /re.ɨn.ti.ne'ri.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reîntinerire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reîntinerire reîntineriri
Articulat reîntinerirea reîntineririle
Genitiv-Dativ reîntineririi reîntineririlor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a reîntineri și rezultatul ei.


Traduceri