reînturnare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din reînturna.

Pronunție

  • AFI: /re.ɨn.tur'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reînturnare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reînturnare reînturnări
Articulat reînturnarea reînturnările
Genitiv-Dativ reînturnării reînturnărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a reînturna și rezultatul ei.


Traduceri