reacordare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din reacorda.

Pronunție

  • AFI: /re.a.kor'da.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reacordare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reacordare reacordări
Articulat reacordarea reacordările
Genitiv-Dativ reacordării reacordărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a reacorda și rezultatul ei.


Traduceri