rebobinare
română
Etimologie
Din rebobina.
Pronunție
- AFI: /re.bo.bi'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului rebobinare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rebobinare | rebobinări |
| Articulat | rebobinarea | rebobinările |
| Genitiv-Dativ | rebobinării | rebobinărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a rebobina și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri