Sari la conținut

rebut

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză rebut.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
rebut
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rebut rebuturi
Articulat rebutul rebuturile
Genitiv-Dativ rebutului rebuturilor
Vocativ ' '
  1. produs care nu corespunde cerințelor prevăzute de standard și nu poate fi utilizat în conformitate cu destinația lui.


Traduceri