recrudescență
Etimologie
Din franceză recrudescence.
Pronunție
- AFI: /re.kru.des'ʧen.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului recrudescență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | recrudescență | recrudescențe |
| Articulat | recrudescența | recrudescențele |
| Genitiv-Dativ | recrudescenței | recrudescențelor |
| Vocativ | ' | ' |
- reintensificare a unei boli după o perioadă de stare latentă; revenire a bolii într-o formă mai acută.
- înviorare a unei activități după o perioadă de stagnare.
Traduceri
Traduceri