recto

română

Din franceză, latină recto.

Declinarea substantivului recto
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	recto	invariabil
Articulat	rectoul	invariabil
Genitiv-Dativ	rectoului	invariabil
Vocativ	rectoule	invariabil

(în opoziție cu verso) prima pagină a unei foi (scrise, tipărite etc.); pagina din dreapta a unei cărți, a unui manuscris etc.