recto
română
Etimologie
Din franceză, latină recto.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului recto | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | recto | invariabil |
| Articulat | rectoul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | rectoului | invariabil |
| Vocativ | rectoule | invariabil |
- (în opoziție cu verso) prima pagină a unei foi (scrise, tipărite etc.); pagina din dreapta a unei cărți, a unui manuscris etc.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online