recto

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză, latină recto.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
recto
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ recto invariabil
Articulat rectoul invariabil
Genitiv-Dativ rectoului invariabil
Vocativ rectoule invariabil
  1. (în opoziție cu verso) prima pagină a unei foi (scrise, tipărite etc.); pagina din dreapta a unei cărți, a unui manuscris etc.


Traduceri

Anagrame

Referințe