coreț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ucraineană корeч (koreć), poloneză korzec.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
coreț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coreț corețe
Articulat corețul corețele
Genitiv-Dativ corețului corețelor
Vocativ corețule corețelor
  1. (reg.) unitate de măsură pentru capacitate, echivalentă cu aproape un hectolitru și un sfert, întrebuințată mai ales pentru cereale.


Traduceri

Anagrame

Referințe