rectorat

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză rectorat.

Pronunție

  • AFI: /rek.to'rat/


Substantiv


Declinarea substantivului
rectorat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rectorat rectorate
Articulat rectoratul rectoratele
Genitiv-Dativ rectoratului rectoratelor
Vocativ ' '
  1. organ de conducere al unei instituții de învățământ superior în frunte cu un rector.
  2. sediul acestui organ.
  3. funcția de rector.


Traduceri