recuzită
română
Etimologie
Din germană Requisit.
Pronunție
- AFI: /re.ku'zi.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului recuzită | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | recuzită | recuzite |
| Articulat | recuzita | recuzitele |
| Genitiv-Dativ | recuzitei | recuzitelor |
| Vocativ | ' | ' |
- totalitate a elementelor auxiliare necesare la montarea unui spectacol sau a unui film.
Traduceri
Traduceri