reechilibrare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din reechilibra.

Pronunție

  • AFI: /re.e.ki.li'bra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reechilibrare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reechilibrare reechilibrări
Articulat reechilibrarea reechilibrările
Genitiv-Dativ reechilibrării reechilibrărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a reechilibra și rezultatul ei.


Traduceri