Sari la conținut

reescont

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză réescompte.

Pronunție

  • AFI: /re.es'kont/


Substantiv


Declinarea substantivului
reescont
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reescont reesconturi
Articulat reescontul reesconturile
Genitiv-Dativ reescontului reesconturilor
Vocativ ' '
  1. operație prin care banca centrală a unei țări cumpără de la o bancă comercială cambii scontate anterior de la aceeași bancă.


Traduceri