Sari la conținut

refecătură

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din refec + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /re.fe.kə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
refecătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ refecătură refecături
Articulat refecătura refecăturile
Genitiv-Dativ refecăturii refecăturilor
Vocativ refecătură refecăturilor
  1. (pop.) refec.


Traduceri

Referințe