reflectometru

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză réflectometre.

Pronunție

  • AFI: /re.flek.to'me.tru/


Substantiv


Declinarea substantivului
reflectometru
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reflectometru reflectometre
Articulat reflectometrul reflectometrele
Genitiv-Dativ reflectometrului reflectometrelor
Vocativ ' '
  1. dispozitiv pentru măsurarea puterii de reflectare a suprafeței corpurilor prin comparare cu suprafața unui corp de referință.


Traduceri