reflotare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din reflota.

Pronunție

  • AFI: /re.flo'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reflotare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reflotare reflotări
Articulat reflotarea reflotările
Genitiv-Dativ reflotării reflotărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a reflota și rezultatul ei.


Traduceri