reformism
română
Etimologie
Din franceză réformisme.
Pronunție
- AFI: /re.for'mism/
Substantiv
| Declinarea substantivului reformism | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | reformism | ' |
| Articulat | reformismul | ' |
| Genitiv-Dativ | reformismului | ' |
| Vocativ | ' | ' |
- curent politic care preconizează progresul în societate prin reforme.
- atitudine reformatoare.
Traduceri
Traduceri