registratură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Registratur.

Pronunție

  • AFI: /re.ʤis.tra'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
registratură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ registratură registraturi
Articulat registratura registraturile
Genitiv-Dativ registraturii registraturilor
Vocativ ' '
  1. serviciu de înregistrare dintr-o instituție sau dintr-o în-treprindere.
  2. local în care se află acest serviciu.


Traduceri