reglaj

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză réglage.

Pronunție

  • AFI: /re'glaʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
reglaj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reglaj reglaje
Articulat reglajul reglajele
Genitiv-Dativ reglajului reglajelor
Vocativ ' '
  1. operație de reglare.


Traduceri