reivire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din reivi.

Pronunție

  • AFI: /re.i'vi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reivire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reivire reiviri
Articulat reivirea reivirile
Genitiv-Dativ reivirii reivirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a reivi și rezultatul ei.


Traduceri