rejet

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză rejet.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
rejet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rejet rejeturi
Articulat rejetul rejeturile
Genitiv-Dativ rejetului rejeturilor
Vocativ rejetule rejeturilor
  1. (livr.) respingere.
  2. (geol.) denivelare produsă de o falie.


Traduceri

Referințe