rejucare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din rejuca.

Pronunție

  • AFI: /re.ʒu'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
rejucare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rejucare rejucări
Articulat rejucarea rejucările
Genitiv-Dativ rejucării rejucărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a rejuca și rezultatul ei.


Traduceri