remige

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză rémige.

Pronunție

  • AFI: /re'mi.ʤe/


Substantiv


Declinarea substantivului
remige
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ remige remige
Articulat remigea remigele
Genitiv-Dativ remigei remigelor
Vocativ ' '
  1. fiecare dintre penele mari ale aripilor unei păsări, care servește la baterea aerului în timpul zborului.


Traduceri