reorchestrare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din reorchestra.

Pronunție

  • AFI: /re.or.kes'tra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reorchestrare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reorchestrare reorchestrări
Articulat reorchestrarea reorchestrările
Genitiv-Dativ reorchestrării reorchestrărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a reorchestra și rezultatul ei.


Cuvinte derivate


Traduceri