reordonare
română
Etimologie
Din reordona.
Pronunție
- AFI: /re.or.do'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului reordonare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | reordonare | reordonări |
| Articulat | reordonarea | reordonările |
| Genitiv-Dativ | reordonării | reordonărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a reordona și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri