reorientare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din reorienta.

Pronunție

  • AFI: /re.o.ri.en'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reorientare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reorientare reorientări
Articulat reorientarea reorientările
Genitiv-Dativ reorientării reorientărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a reorienta și rezultatul ei.


Traduceri