repărțire
română
Etimologie
Din repărți.
Pronunție
- AFI: /re.pər'ʦi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului repărțire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | repărțire | repărțiri |
| Articulat | repărțirea | repărțirile |
| Genitiv-Dativ | repărțirii | repărțirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a repărți și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri