repertoriu

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză répertoire.

Pronunție

  • AFI: /re.per'to.rju/


Substantiv


Declinarea substantivului
repertoriu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ repertoriu repertorii
Articulat repertoriul repertoriile
Genitiv-Dativ repertoriului repertoriilor
Vocativ ' '
  1. registru în care se înscriu, într-o anumită ordine, date, nume etc. pentru a facilita consultarea.
  2. totalitate a operelor de artă (piese, compozitii muzicale etc.) incluse în programul unui colectiv artistic.
  3. ansamblu de roluri sau de bucăți muzicale realizate de un interpret.


Traduceri