repertoriu

română

Din franceză répertoire.

Declinarea substantivului repertoriu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	repertoriu	repertorii
Articulat	repertoriul	repertoriile
Genitiv-Dativ	repertoriului	repertoriilor
Vocativ	'	'

registru în care se înscriu, într-o anumită ordine, date, nume etc. pentru a facilita consultarea.
totalitate a operelor de artă (piese, compozitii muzicale etc.) incluse în programul unui colectiv artistic.
ansamblu de roluri sau de bucăți muzicale realizate de un interpret.