repune

română

Etimologie

Din re- + a pune.

Pronunție

• AFI: /re'pu.ne/

Verb

Conjugarea verbului repune
Infinitiv	a repune
Indicativ prezent pers. 1 sg.	repui
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să repuie
Participiu	repus
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a pune din nou.

Cuvinte derivate

• repunere

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online