Sari la conținut

reușire

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din reuși.

Pronunție

  • AFI: /re.u'ʃi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reușire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reușire reușiri
Articulat reușirea reușirile
Genitiv-Dativ reușirii reușirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a reuși și rezultatul ei.


Traduceri