De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din reuși.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
reușire
|
| f.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
reușire
|
reușiri
|
| Articulat
|
reușirea
|
reușirile
|
| Genitiv-Dativ
|
reușirii
|
reușirilor
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- acțiunea de a reuși și rezultatul ei.
Traduceri
