rezidență
română
Etimologie
Din franceză résidence.
Pronunție
- AFI: /re.zi'den.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului rezidență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rezidență | rezidențe |
| Articulat | rezidența | rezidențele |
| Genitiv-Dativ | rezidenței | rezidențelor |
| Vocativ | ' | ' |
- sediu al unei autorități sau al unei persoane oficiale; reședință.
- clădire sau localitate în care se află acest sediu; reședință.
Traduceri
Traduceri