rezistor

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză résisteu.

Pronunție

  • AFI: /re'zis.tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
rezistor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rezistor rezistori
Articulat rezistorul rezistorii
Dativ-Genitiv rezistorului rezistorilor
Vocativ ' '
  1. element de circuit care prezintă o anumită rezistență electrică și este folosit în construcția reostatelor, a aparatelor de încălzire electrică și în electrotehnică; rezistență.


Traduceri