rigletă
română
Etimologie
Din franceză réglette.
Pronunție
- AFI: /ri'gle.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului rigletă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rigletă | riglete |
| Articulat | rigleta | rigletele |
| Genitiv-Dativ | rigletei | rigletelor |
| Vocativ | ' | ' |
- riglă groasă și lungă, folosită la măsurări topografice.
- riglă mobilă instalată pe o riglă de calcul.
Traduceri
Traduceri