rimare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din rima.

Pronunție

  • AFI: /ri'ma.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
rimare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rimare rimări
Articulat rimarea rimările
Genitiv-Dativ rimării rimărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a rima și rezultatul ei.


Traduceri