ritmare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ritma.

Pronunție

  • AFI: /rit'ma.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
ritmare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ritmare ritmări
Articulat ritmarea ritmările
Genitiv-Dativ ritmării ritmărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a ritma și rezultatul ei.


Traduceri