roagă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ruga.

Pronunție

  • AFI: /ˈro̯a.gə/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru ruga.
  2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru ruga.
  3. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru ruga.