românire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din români.

Pronunție

  • AFI: /ro.mɨ'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
românire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ românire româniri
Articulat românirea românirile
Genitiv-Dativ românirii românirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a români și rezultatul ei.


Traduceri