romanțare
Etimologie
Din romanța.
Pronunție
- AFI: /ro.man'ʦa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului romanțare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | romanțare | romanțări |
| Articulat | romanțarea | romanțările |
| Genitiv-Dativ | romanțării | romanțărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a romanța și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri