rondel

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din italiană rondello.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
rondel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rondel rondeluri
Articulat rondelul rondelurile
Genitiv-Dativ rondelului rondelurilor
Vocativ ' '
  1. specie a poeziei lirice cu formă fixă, compusă din treisprezece (sau paisprezece) versuri repartizate în trei strofe, cu anumite repetări ale primelor două versuri.


Traduceri