rourare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din roura.

Pronunție

  • AFI: /ro.u'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
rourare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rourare rourări
Articulat rourarea rourările
Genitiv-Dativ rourării rourărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a roura și rezultatul ei.


Traduceri