rubricare
română
Etimologie
Din rubrica.
Pronunție
- AFI: /ru.bri'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului rubricare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rubricare | rubricări |
| Articulat | rubricarea | rubricările |
| Genitiv-Dativ | rubricării | rubricărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a rubrica și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri