rulotă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză roulotte.

Pronunție

  • AFI: /ru'lo.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
rulotă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rulotă rulote
Articulat rulota rulotele
Genitiv-Dativ rulotei rulotelor
Vocativ ' '
  1. vehicul (cu două roți) remorcat de un autoturism și dotat cu cele necesare unei mici camere de locuit.


Traduceri