rumpere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din rumpe.

Pronunție

  • AFI: /'rum.pe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
rumpere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rumpere rumperi
Articulat rumperea rumperile
Genitiv-Dativ rumperii rumperilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a rumpe și rezultatul ei.


Traduceri