runc
Etimologie
Din latină runcus.
Pronunție
- AFI: /runk/
Substantiv
| Declinarea substantivului runc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | runc | runcuri |
| Articulat | runcul | runcurile |
| Genitiv-Dativ | runcului | runcurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- loc despădurit pentru a putea fi cultivat sau folosit ca pășune; teren defrișat.
Traduceri
Traduceri