sârmușoară

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din sârmă + sufixul -ușoară.

Pronunție

  • AFI: /sɨr.mu'ʃo̯a.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sârmușoară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sârmușoară sârmușoare
Articulat sârmușoara sârmușoarele
Genitiv-Dativ sârmușoarei sârmușoarelor
Vocativ sârmușoară sârmușoarelor
  1. (reg.) sârmuliță.


Traduceri

Referințe