sărindar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din neogreacă sarantári.

Pronunție

  • AFI: /sə.rin'dar/


Substantiv


Declinarea substantivului
sărindar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sărindar sărindare
Articulat sărindarul sărindarele
Genitiv-Dativ sărindarului sărindarelor
Vocativ ' '
  1. rugăciuni pentru cei morți sau pentru cei bolnavi (făcute patruzeci de zile la rând).


Traduceri