sacerdoțiu
română
Etimologie
Din latină sacerodotium.
Pronunție
- AFI: /sa.ʧer'do.ʦju/
Substantiv
| Declinarea substantivului sacerdoțiu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sacerdoțiu | sacerdoții |
| Articulat | sacerdoțiul | sacerdoțiile |
| Genitiv-Dativ | sacerdoțiului | sacerdoțiilor |
| Vocativ | ' | ' |
- funcția de sacerdot.
- totalitate a sacerdoților; cler.
Traduceri
Traduceri