scăpătare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din scăpăta.

Pronunție

  • AFI: /skə.pə'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
scăpătare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scăpătare scăpătări
Articulat scăpătarea scăpătările
Genitiv-Dativ scăpătării scăpătărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a scăpăta și rezultatul ei.


Traduceri