scandal

română

Etimologie

Din franceză scandale < latină scandalum.

Pronunție

• AFI: /skan'dal/

Substantiv

Declinarea substantivului scandal
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scandal	scandaluri
Articulat	scandalul	scandalurile
Genitiv-Dativ	scandalului	scandalurilor
Vocativ	'	'

1. faptă imorală săvârșită de persoane considerate ca fiind cinstite.
2. gălăgie mare, însoțită de astfel de fapte.
3. caz care provoacă indignarea opiniei publice.
4. situație dezonorantă, înjositoare; dezonoare; rușine.

Traduceri

Traduceri